Câinele e mort, zice batrâna. E mort. Vedeţi ce-aţi făcut ? Cum aţi putut ? Lasă, mamaie, că dacă era un copil nu îţi părea rău. Ce dacă e mort, uite e un câine şi atât… Ce vrei ?
Viaţa e viaţă ! strigă femeia şi voi, generaţii dezumanizate, nu pricepeţi nimic din ea… Mi-e milă de voi, nimeni nu vă va putea salva din ignoranţa in care vă scăldaţi !
Visul ca o bucată de cer negru, cuprinde tot şi inghite tot, toate culorile, toate vietăţile. În urma lui totul este pustiu, atât de pustiu încât imi este teamă să mă trezesc. Dacă deschid ochii şi văd pustiul, ce voi face ? Voi ţipa ? Nu. Nu mă aude nimeni. Să fie ignoranţa ? Nu ştie nimeni şi e cu atât mai grav. Căci da, câinele e mort, iar viaţa nu contează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu